China
- Submitted by: claudiu8889
- Views: 1017
- Category: Politics: Economics
- Date Submitted: 02/28/2010 01:33 PM
- Pages: 16
- Report this Essay
PARTEA A IV-A: GEOPOLITICA ROMÂNIEI
1. Poziţia geografică şi geoistorică a României şi valenţele sale geopolitice
Cuvintele „geopolitică” şi „geostrategie” au făcut cu adevărat carieră în România după 1990. Mai mult, „importanţa geopolitică a României” şi „valoarea geostrategică a poziţiei sale” au fost atât de des şi de superficial evocate încât au fost golite de orice conţinut. Pe de o parte, fiind folosite abuziv ca formule menite să deschidă punţi de comunicare în discursul politic, ele au ajuns să nu mai transmită nimic. Pe de altă parte, cum simpla lor rostire oferă un anumit sentiment de suficienţă, „poziţia geopolitică avantajoasă a României” tinde să nu mai fie pusă deloc în valoare. Ea devine un fel de justificare pentru lipsa de acţiune practică (: „Ei, lasă că pentru noi lucrează poziţia geopolitică!”) (Dobrescu şi Bârgăoanu, 2001, p. 61).
De aceea, sprijinindu-ne pe lucrările de specialitate, îndeosebi ale geografilor, ne propunem să insistăm asupra fundamentelor geografice ale poziţiei geopolitice şi geostrategice a României, cu următoarele finalităţi:
- pentru a cunoaşte care sunt punctele tari şi punctele slabe ale poziţiei României în plan regional;
- pentru a înţelege adevărul elementar că o poziţie bună prezintă dezavantajul de a fi râvnită;
- pentru a conştientiza asupra faptului că, oricât de avantajoasă ar fi, poziţia geopolitică trebuie dublată de acţiuni înţelepte, care să-i potenţeze atuurile şi să-i diminueze dezavantajele.
Teritoriile româneşti s-au aflat totdeauna la contactul a trei mari puteri, regate sau imperii: regatul Poloniei, al Ungariei şi Imperiul Otoman, iar mai târziu imperiile austro-ungar, rus şi otoman. Spaţiul românesc a constituit astfel, pentru fiecare din ele, un spaţiu marginal, dar şi un spaţiu râvnit, pentru stăpânirea sau fidelizarea căruia au avut loc numeroase conflicte.
Din această cauză, românii au fost nevoiţi să trăiască în teritorii separate sub raport politic, supuşi permanent...
1. Poziţia geografică şi geoistorică a României şi valenţele sale geopolitice
Cuvintele „geopolitică” şi „geostrategie” au făcut cu adevărat carieră în România după 1990. Mai mult, „importanţa geopolitică a României” şi „valoarea geostrategică a poziţiei sale” au fost atât de des şi de superficial evocate încât au fost golite de orice conţinut. Pe de o parte, fiind folosite abuziv ca formule menite să deschidă punţi de comunicare în discursul politic, ele au ajuns să nu mai transmită nimic. Pe de altă parte, cum simpla lor rostire oferă un anumit sentiment de suficienţă, „poziţia geopolitică avantajoasă a României” tinde să nu mai fie pusă deloc în valoare. Ea devine un fel de justificare pentru lipsa de acţiune practică (: „Ei, lasă că pentru noi lucrează poziţia geopolitică!”) (Dobrescu şi Bârgăoanu, 2001, p. 61).
De aceea, sprijinindu-ne pe lucrările de specialitate, îndeosebi ale geografilor, ne propunem să insistăm asupra fundamentelor geografice ale poziţiei geopolitice şi geostrategice a României, cu următoarele finalităţi:
- pentru a cunoaşte care sunt punctele tari şi punctele slabe ale poziţiei României în plan regional;
- pentru a înţelege adevărul elementar că o poziţie bună prezintă dezavantajul de a fi râvnită;
- pentru a conştientiza asupra faptului că, oricât de avantajoasă ar fi, poziţia geopolitică trebuie dublată de acţiuni înţelepte, care să-i potenţeze atuurile şi să-i diminueze dezavantajele.
Teritoriile româneşti s-au aflat totdeauna la contactul a trei mari puteri, regate sau imperii: regatul Poloniei, al Ungariei şi Imperiul Otoman, iar mai târziu imperiile austro-ungar, rus şi otoman. Spaţiul românesc a constituit astfel, pentru fiecare din ele, un spaţiu marginal, dar şi un spaţiu râvnit, pentru stăpânirea sau fidelizarea căruia au avut loc numeroase conflicte.
Din această cauză, românii au fost nevoiţi să trăiască în teritorii separate sub raport politic, supuşi permanent...