Constiinta

alte condiţii care afectează calitatea sau continuitatea conştiinţei, sau informaţia valabilă pentru conştiinţă.
Probleme in auto-monitorizarea sau în integrarea vieţii mentale a unui individ despre un singur eu personal apar intr-o varietate de tulburări.Frith (1992) descria că multe dintre simptomele pe care indivizii cu schizofrenie le expun ca pe un rateu în a-şi atribui acţiunile propriilor intenţii sau puteri.În iluziile de control, de exemplu, un pacient poate afirma că o forţă exterioară l-a determinat să facă un gest precum dezbrăcatul hainelor in public.După Frith, această afirmaţie ar rezulta din faptul că pacientul nu-şi dă seama că acesta de fapt şi-a dorit acţiunea respectivă, cu alte cuvinte, ea rezultă dintr-o disociere între funcţia executivă şi auto-monitorizare.Sursa motivaţiei este atribuită unei forţe externe(„Diavolul m-a determinat să o fac”), când de fapt este doar în afara sistemului personal al individului.Un alt exemplu este cazul indivizilor cu schizofrenie, care sunt adesea găsiţi subvocalizând chiar vocile pe care aceştia le aud ca fiind halucinaţii(Frith, 1992, 1996);ascultarea înregistrărilor vocalizărilor nu-i determină să abandoneze iluzia.Există multe modalităţi in care monitorizarea poate da greş(vezi Proust, 2000), dar rezultatul este acela că sistemul personal nu este “proprietarul” acţiunii, ca să utilizăm termenul binevenit al lui Kihlstrom (1992, 1997).
Această lipsă a posesiunii poate fi la fel de simplă ca şi imposibilitatea unui individ de a-şi aminti că şi-a dorit o anumită acţiune, dar acest lucru este aparent mult prea simplu pentru a acoperi toate
cazurile.Teoria lui Frith este însă sofisticată şi mai generală.El a lansat ipoteza conform căreia sistemul personal şi sursa motivaţiei sunt funcţii separate care sunt in mod normal conectate apropiat.Când o acţiune este dorită, procese motorii execută direct acţiunea respectivă, şi un proces paralel(asemănător cu feed-forwardul în controlul mişcărilor oculare; vezi...